Gandurile unui tata, Episodul 2 >> FOTBAL ALTFEL la Danubius Kinder Galati


Fotbalul la Smardan se joaca incepand de la 5 ani

Fotbalul la Smardan se joaca incepand de la 5 ani

Intr-o societate bolnava, nervoasa si grabita, care incearca sa tina pasul cu tehnologia si cu cerintele secolului XXI, avem parte si de cateva lucruri ALTFEL. EnjoyFootball s-a deplasat la Smardan, o localitate langa Galati, pentru a vedea un Campionat de Casa. O sa va intrebati ce e acela un Campionat de Casa. E ALTFEL, acesta este singurul raspuns pe care il poti da renuntand la minciuna, ipocrizie, materialism sau spagi. Pentru ca fotbalul la copii si juniori ar trebui sa fie ALTFEL, sa-l vedem altfel, sa-l traim ALTFEL, sa-l simtim ALTFEL. Sa nu ne intereseze rezultatul, sa nu ne intereseze cotizatia si nici cine arbitreaza jocul. Pentru ca e doar un joc menit sa aduca sanatate si zambete pe chipul celor mici.  In goana dupa “performanta”, nu exista performanta. Cel putin la nivel de Under 18, acolo unde cuvinte ca initierea, consolidarea si perfectionarea ar trebui gravate cu aur si lipite pe usa fiecarui vestiar. Pe peticele fiecarui balon ar trebui sa vedem decat inscriptia literei U si un numar de la 6 la 18.

Sambata dimineata, devreme. A doua  editie a „Campionatului de joaca”. De data asta, ne intorc invitatia pustii din Smardan, o comuna din apropierea Galatiului. Parcarea de langa teren misuna de copii. Doar vreo douazeci astazi pentru ca este vacanta! Zilele trecute ii auzeam susotind:”mai, tu vii saptamana viitoare la antrenament? Ca ai mei ma iau la mare o saptamana”. „Pe mine la munte” tipa altul. „Pe mine ma trimit la tara, n-au cu cine sa ma lase, o sa fac si curatenie in casa o luna, o sa fie praf”.

Sare un „vampir” lipsit de vreo cativa dinti in fata. Zambesc si-mi amintesc de vacantele fara griji de inainte de anii 2000 in care grija cheii de gat si rezolvarea exercitiilor din culegerea de Gheba imi pareau singurele piedici ale copilariei. Vine microbuzul, „dragonii” ma trezesc din visare. „Domnu’,eu pot sa stau la geam? Ca mi-e rau la drum lung”. Isi mai aduc aminte vreo doi, ii linistesc, Smardanul e aproape, cam la zece kilometri de Galati. Soferul ii ia tare:”mai, sa nu-mi faceti mizerie in masina, ca va mananc!”. Imi face cu ochiul, hatru… „Un cantec de drum stiti?” Ai mei tac malc, nu stie nici unul. Imi propun sa-i invat unul la intoarcere.

In fine, plecam si nici nu stim cand am ajuns. Soferul trage langa „Stadio Comunale” de Smardan. Nu e masa de biliard, dar nici rau n-arata. Langa s-a investit intr-un teren sintetic de dimensiuni reduse, imprejmuit.

Profesorul Moldovanu de la scoala din Smardan preia fraiele: „Copii cum ne intampinam prietenii?” „Biineee-aatiii veeniiitt!”, striga din toti bojocii „dragonii”. Ii cheama dupa el si ii aliniaza pe toti pentru poze. Parintii fotografiaza de zor cu gura pana la urechi. Incep cateva jocuri din trecut.”Prinsa”, „leapsa”, „baza”, „trasul franghiei pe echipe”, „roaba”, „cal si calaret”, facem si-o cursa in saci. Trece o ora. Un pusti le readuce celorlalti in minte subiectul fierbinte: „domnu’, da’ fotbal nu jucam?”. Parintii respira usurati cu gandul la terasa din colt, sa se racoreasca c-o bere. Desfasurare de nervi din partea copiilor: „tati, unde pleci, ai zis ca o sa stai in poarta! Resemnati, cei mari se-ntorc. „Domnu’ pot sa fiu eu capitan? Sau macar tati? M-au innebunit cu „capitania” asta, e un fel de target la meciuri. Accept. Se aleg echipele ca pe vremuri, cu mainile la spate. Taticii asteapta rabdatori sa fie alesi. Incepe, se striga comenzi de zor. „Mititeii” sunt  nemultumiti, pare ca parintii nu-si dau interesul. Liviu, celalalt antrenor, e in mijlocul lor. Ii tempereaza. N-ai cu cine sa te-ntelegi, pasiunea e prea mare. Miza a urcat. Combatantii sunt rosii in obraji, sangele fierbe. Fluierul de final se-aude izbavitor!Cei mici sar pe Liviu: „da’ s-a terminat egal, domnu’!” Ne bagam la penaltiuri si aici incep comentariile ca „de ce nu sta portarul pe linie”, ca”de ce Cutarescu  tras cu bombeul”. Se pune capat.

Ii invitam la o jumatate de ora de „socializare” pe terasa, la o racoritoare. Vreo doi desfac rucsacele si scot niste cataloage Panini, cu fotbalisti. E clar, se dau mari. Incep schimburile. Zambesc si ma intorc din nou in trecut, perioada Italia ’90. Ce s-o fi ales din colectiile mele Turbo si Ulker cu fotbalisti? Mi-aduc aminte de promisiunea facuta, sa-i invat un cantec de intoarcere. Ii chem langa mine, incep sa le recit. Ma asculta,complici. Ne luam la revedere de la prietenii nostri de la Smardan. Pustii schimba adrese de internet. Ordinea de langa geam e schimbata la intoarcere. Susoteli in spate, soferul ma intreaba din ochi ce se petrece, de ce-s asa cuminti. Incepe unul timid sa cante, ceilalti il acompaniaza:

 „Foaie verde de piper

sa traiasca dom’ sofer

ca ne-a luat si ne-a intors

si nu ne-a lasat pe jos.

Si e cel mai bun baiat

ca nu ne-a accidentat.

Sa traiasca si masina

Ca si-a consumat benzina”.

Amuzant.

Emotionant.

Incantator.

Copilaresc.

Soferul rade cu pofta. „Doar ca a mea merge cu motorina, in rest e bine”. Am ajuns, cei mici se dau jos iute.

„Domnu’,mai facem un fotbal la teren?” Nu le-ajunge. Parintii ii trag aproape cu forta spre case. Raman in urma si ma intreb cand oare a trecut varsta copilariei pentru mine. In ceea ce ma priveste,mai ponderal,cu un defect vizibil la mers in urma unei operatii de tendon, ma simt la fel de copil in suflet. Poate mai mai copil ca inainte…

Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s