EnjoyFootball Grassroots >> Doua ore si bani cash?


Nu mai putem trai intr-o tara fara educatie, socializare intre copii si sport

Nu mai putem trai intr-o tara fara educatie, socializare intre copii si sport

Este marti aproape de pranz, soarele arde ca intr-o zi obisnuita de vara. Terenurile de antrenament sunt o raritate in Baza Sportiva Sportul Studentesc. Pe pamantul unde acum saisprezece ani se disputau jocuri intre Sportul Studentesc ’87 si Dinamo ’87 acum sunt plante  de trei metri.

Pe terenul unde renumitul Cornel Jurca slefuia gleznele lui Mazilu, Lazar, Curelea, Ferfelea sau Varga e acum doar zgura, un fileu, doua scaune si o umbrela, se joaca tenis de camp la orice ora. Mai incolo, pe locul unde echipa mare a Sportului in anii ’90 mai facea incalzire cand vreamea nu permitea intrarea pe „Central” s-a construit un bazin ultramodern, acoperit, de inot.

„Facultatea de Arhitectura a preluat baza Sportul Studentesc, vom face din nou echipa, fara Vasile Siman, nu stiu in ce liga, dar o vom readuce in prim planul fotbalului romanesc”, imi spune un domn trecut de patru zeci de ani, cu mustata, si imbracat simplu, ca un om din popor. Il vad si pe Tom Cristea. Fizic ca al lui Belodedici. In capat de tot era vechea intrare in baza sportiva, terenurile de tenis s-au inmultit in acea zona, iar asa zisul „Teren II” de fotbal a ramas fara bari. Aici s-au marcat goluri antologice, iar rasplata pentru jucatri e mizeria ce a ramas in urma lor.

CS Stefanesti

Sportul este pus la perete de catre Guvern

Un domn se indreapta spre mine cu un sac de mingi in spate si cu o geanta de cantonament. E Dragos Zaharia, antrenor la AS National. A format acest club din dorinta de a creste copii, de a initia si consolida deprinderi de ordin tehnic, fizic si tactic pana la varsta de 13-14 ani. „Dupa ce ajung la aceasta varsta ma gandesc serios sa-i cedez unor cluburi mai mari. Deocamdata nu am posibilitaea sa dezvolt mai mult acest club, dar le dau o sansa copiilor sa nu mai petreaca timp in fata calculatorului, sa socializeze inainte de antrenament si sa-i educ intr-un spirit corect, cinstit, demn. Vreau sa le imprim cateva caracteristici ale propriei mele personalitati: caracter, seriozitate, utilitatea muncii, darzenie si pasiune dusa la extrem pentru fotbal”, imi zice cel alintat Zaha de catre amici si cunostinte din lumea fotbalului.

„Adevarul e ca e foarte greu sa te extinzi cu activitatea cand esti de unul singur. Mingi, copete, jaloane, maiouri, cronometru, inchiriere teren. Toate acestea le platesc eu, din buzunarul meu. Pentru mine fotbalul inseamna socializare, educatie si speranta unui viitor mai bun”. Are dreptate. Cati dintre noi am fi platit toate aceste trebuinte pentru un scop nobil? Va las pe dumneavoastra sa raspundeti in sufletul vostru.

Copii apar si ei unul cate unul, iata ca au ajuns toti. Sunt opt jucatori, nascuti intre 2001-2003, unii mai dezvoltati, altii mai mici. Au ceva in comun: pasiunea pentru jocul de fotbal. Se inghiontesc, vorbesc despre ce a mai facut Cristiano Ronaldo, nici macar un sunet despre Tanase, ba chiar isi confeseaza unul altuia ce vor face dupa antrenament. „Mananc si ma culc, nu ma joc pe calculator” il aud pe unul dintre ei, cel cu  jambierele trase peste genunchi.

Metodist, Pedrazzini, nimeni nu se gandeste ce ar trebui sa facem pentru sport in general si pentru fotbal in special. Lipsa de profesionisti.

Metodist, Pedrazzini, nimeni nu se gandeste ce ar trebui sa facem pentru sport in general si pentru fotbal in special. Lipsa de profesionisti.

Atunci cand isi vad antrenorul isi lasa ghiozdanul si apita pe margine si pleaca in ture de teren, alearga spre un viitor mai bun, desi nu sunt inca constienti de ce viitor le-ar putea oferi Romania. Dragos e doar unul dintre cei putini care doreste sa lase ceva in urma. Isi doreste sa fie salutat pe strada cand va imbatrani.

Antrenamentul se desfasoara frumos, in liniste, copiii executa cu sarguinta tot ceea ce antrenorul lor le cere. Se enerveaza, scot limba pe afara de efort, cer pauza de apa, iar reiau exercitiile, trag mingea cu talpa, o paseaza, centreaza, dau goluri, se bucura, intind bratele in lateral ca Raducioiu in 1994, in America. Pauza. Traiesc, socializeaza, se lasa modelati, primesc educatie.

Inghit in sec, daca-si fi avut si eu parte de asa ceva cand eram copil…

Zaharia isi verifica ceasul. Au trecut fix doua ore de cand a inceput antrenamentul. Desi e constient ca a lucrat poate prea mult cu copiii la nivel de intensitate si volum stie ca trebuie sa faca acest compromis. Nici un patron de teren sintetic nu inchiriaza terenul doar o singura ora. Chestie de marketing sau de ce Dumnezeu o fi… Pe cine intereseaza ca cei mici sa socializeze, sa se educe cu ajutorul sportului? Pe nimeni, aproape pe nimeni. Tot ce conteaza pentru cei ce detin terenuri/cluburi de fotbal se leaga de doua ore, trei antrenamente pe saptamana si bani cash.

Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s