Gandurile unui tata >> FOTBAL ALTFEL la Danubius Kinder Galati


Un copil si un jalon. Genial in simplitatea lui. Nu mai putem trai intr-o tara fara sport

Un copil si un jalon. Genial in simplitatea lui. Nu mai putem trai intr-o tara fara sport

Intr-o societate bolnava, nervoasa si grabita, care incearca sa tina pasul cu tehnologia si cu cerintele secolului XXI, avem parte si de cateva lucruri ALTFEL. EnjoyFootball s-a deplasat la Galati pentru a vedea un Campionat de Casa. O sa va intrebati ce e acela un Campionat de Casa. E ALTFEL, acesta este singurul raspuns pe care il poti da renuntand la minciuna, ipocrizie, materialism sau spagi. Pentru ca fotbalul la copii si juniori ar trebui sa fie ALTFEL, sa-l vedem altfel, sa-l traim ALTFEL, sa-l simtim ALTFEL. Sa nu ne intereseze rezultatul, sa nu ne intereseze cotizatia si nici cine arbitreaza jocul. Pentru ca e doar un joc menit sa aduca sanatate si zambete pe chipul celor mici.  In goana dupa „performanta”, nu exista performanta. Cel putin la nivel de Under 18, acolo unde cuvinte ca initierea, consolidarea si perfectionarea ar trebui gravate cu aur si lipite pe usa fiecarui vestiar. Pe peticele fiecarui balon ar trebui sa vedem decat inscriptia literei U si un numar de la 6 la 18.

Duminica, Rai pentru copii, Rai pentru parinti

Dimineata noroasa de duminica in mijloc de iunie. Cu iz de ploaie,lipsa de chef si dorinta de-a mai lenevi un pic .Ca adult, patul imi pare o binecuvantare dupa saptamana plina ce-a trecut.As vrea ca sfarsitul asta de saptamana sa se prelungeasca la infinit. Nevasta, somnoroasa, pare sa-mi impartaseasca parerea. Brusc,usa Raiului de duminica se deschide. Apare minunea familiei. E in chilotei,cu o jambiera pe jumatate trasa… Pe cealalta se plange ca n-a gasit-o. La fel si sortul si tricoul. Face o criza, tot Universul s-a prabusit!

„Pai,azi e concursul, antrenorul o sa se supere daca nu vin in echipament”. Ii amintesc ca mai are un rand pe raftul de sus de la sifonier.Ca prin farmec tot corpul se decontracta. „Pai,nu mergem?” Ma uit la ceas, descopar ca mai sunt 2 ore.Ma intreb ingrozit cat o fi dormit sportivul azi-noapte. Ma indrept agale catre bucatarie. Cat pregatesc cafeaua,il intreb ce vrea sa manance.”Antrenorul a zis ca trebuie ceva cat mai usor, sa nu ni se faca rau de la efort”. Ma scarpin in cap uitandu-ma in frigider si ma hotarasc asupra unui sandwich, gandind totusi ca „domnul antrenor” n-o sa se supere. La interval de doua minute, ma intreaba cat e ceasul.Cedez, asta e si scopul lui. Recunosc privirea, a castigat din nou.E primul pe scari ,se infiinteaza langa masina, in parcare.

Primul pas in Rai

Cand ajungem la teren, e plin de „pitici”, cu toate ca mai e mai bine de-o ora. Vad aceleasi priviri resemnate de parinti din acelasi sindicat al „deznadajduitilor”. Pustii se saluta intre ei, au un salut tare nostim. „Odorul” ma ia la rost.”Domnul a zis ca participa si taticii ,iar tu n-ai echipament”. Ma linisteste doar faptul ca nu sunt singurul, si ceilalti parinti sunt „prelucrati”. Masini demareaza in tromba, fuga-fuga sa ne punem la punct. Ne intoarcem,treaba sta sa-nceapa in curand.

Fiecare Rai are regulile lui 

Apare „antrenorul”. E maruntel,rotofei, are o figura bonoma. Te duce cu gandul la multe, numai ca arata a antrenor nu. E insotit de un tip mai tinerel. Acesta din urma se incadreaza profilului gandit de mine. Pustii se-agita ,”antrenorul” incepe sa vorbeasca.”Astazi nu vom juca doar niste meciuri de fotbal obisnuite, ci va fi o intrecere a tuturor varstelor. Am rugamintea ca dumneavoastra, parintii, sa fiti antrenorii, capitanii de echipa si neaparat, partenerii de joaca ai copiilor.Aveti la dispozitie mingi, jaloane, gardulete, franghii, saci de plastic, mingi de tenis, veste de departajare. Cate un adult, sau mai multi, sa formeze un grup cu inca 3-4 pitici.Ingredientele de baza sunt jocurile copilariei. De-aici inainte, va urez succes si va stau la dispozitie”.

Atunci cand parintele devine antrenor, iar antrenorul devine spectator. Rai?

Realizez abia acum cat de tare e chestia. Apare langa mine si celalalt antrenor,tinerelul. „Ce-aveti de gand sa faceti? Va pot recomanda ceva „. Refuz politicos… Pentru unul care batea maidanele pe vremuri, orgoliul e prea mare. Imi rog odorul sa mai cheme niste colegi. Ispitit de ganduri, merg la coltul cu materiale. „Subalternii” ma urmeaza voiosi, asta e conventia. Vad o franghie, imi si incolteste ideea.Mai vin cativa parinti-„antrenori”, urmati de-o droaie de pusti. Se fac echipe si pariuri!, voinicii incordeaza muschii, se transpira mult, dar nimeni nu cedeaza. Cred ca am castigat si am pierdut de vreo 50 de ori, dar ce conteaza…pustii sunt in al noulea cer! Mai sunt invitati 30 de copii de la o scoala din judet. Faptul ca sunt de la tara, ajuta mult se gandesc parintii! Miscari naturale, profunde. Viteza,rezistenta si forta sunt calitatile de top. Suntem invitati la un fotbal in saci. Ajutam „piticii” sa intre in niste saci de plastic, se fac echipe, topaie de zor, se dezechilibreaza,rad. Ce mai, distractie totala! Apar concursurile de mentinere a mingii, de lovit barele laterale si transversala, apoi fotbalul clasic. Tatii sunt portari. Fiu-meu e rosu de efort.”Ai vazut golul?” Preocupat cu niste aranjamente, nu-l vazusem… Improvizez:”bun sutul!”. Accepta lauda zambind superior.”Antrenorul” multumeste tuturor.

Se impart diplome, medalii, sacose cu premii.Toata lumea e castigatoare. Toti „piticii” radiaza in cadru cu medaliile la gat. „Antrenorii” sunt solicitati la poze peste tot mai ceva ca Pele. Aceasi bunavointa pentru toata lumea. Ne despartim cu promisiunea ferma facuta „piticilor” ca o sa repetam actiunea cat de curand.

Fotbal pe asfalt? Ce placere… Rai!

Un tatic propune un fotbal pe asfalt, in parcarea unui supermarket. O mamaie din spate: „…da’ nu se julesc la genunchi si la coate?” E dezaprobata in cor, miza e prea mare.

Plecam spre masini. Am descoperit un altfel de fotbal astazi. FOTBALUL ALTFEL, FOTBALUL CU ZAMBETUL PE BUZE. Ce-i mai important e ne-am distrat pe cinste parinti, copii, antrenori si spectatori. Pentru o zi am fost in pielea celui care ne educa copiii de trei ori pe saptamana. Si n-a fost usor!

Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s